Trebuia să le vb colegilor mei de facultate despre Eposul Medieval Spaniol. Nu î-mi făceam prea mari griji, m-am pregătit am mers la universitate am făcut 2 perechi înnainte și am ajuns la pauza dinaintea perechii 'interesante' speach-ul meu era după o introducere a profesorului, așteptînd am înțeles că am toate șansele să mă fac de rîs pentru că mă acoperise cea mai mare frică, cea de a vb în fața mai multor oameni ( în cazul meu era tot torentul).La un moment dat un coleg din altă grupă mă întreabă ce an sunt și eu raspund că la fel ca și dînsul pentru că în acea aula la moment eram 'de-o teapă', el î-mi spune că par mai matură, eu mă indignez că în ultimul timp mulți oameni î-mi spun că arăt sau par mai bătrînă decît sunt în realitate. El se îndreptățește , eu rîd. Am rîs mult și cînd a venit timpul să povestesc despre "El Cantar de mio Cid" și despre "romanceros" mă simțeam mult mai liber.
