Nu e nimic mai trist atunci când trăieşti şi nu ştii pentru cine, nu ai mamă, nu ai tată … poate că şi undeva prin acte apare un nume care le este străin.
Casa – este acea unde locuiesc toţi împreună, unde toţi devin într-o zi fraţi şi surori, o familie mare fără de părinţi.
RM nu este unica ţară care se confruntă cu problema copiilor abandonaţi cât şi cu problema copiilor cu dezabilităţi. O mare parte din ei fiind trataţi pe nedrept, nefiind ajutoraţi. De parcă au nevoie de mai mult. Căci libertatea unui copil, traiul în sânul şi căldura familiei e o comoară în care unii se resfaţă, iar alţii tind toată viaţa spre ea.
Despre Copiii cu dizabilităţi „Egalitatea de şanse în Domeniul Educaţional. Cum o asigurăm?” despre aceasta sa discutat azi în cadrul Clubului Jurnaliştilor de Investigaţie.
Dnl Valentin Crudu, Şeful Direcţiei Învăţămînt Preşcolar Primar şi Secundar General de la Ministerul Educaţiei a relatat despre educaţia inclusivă care este deja aplicată în câteva instituţii în diferite regiuni ale ţării.
„Nu e un lucru uşor de a mobiliza toată lumea şi de a explica ceea ce dorim să facem. Oamenii, părinţii nu sunt pregătiţi ca copiii lor să studieze în aceiaşi şcoală cu copiii ce au careva dificultăţi, deşi sunt capabili de a însuşi.”
Mai gravă şi foarte uimitoare a fost situaţia în care au aflat că în cadrul acestor instituţii o treime din copii sau dovedit a fi sănătoşi. Sau falsificat acte, date, nume, numai ca să nu depună efortul de a da o mînă de ajutor şi a face un lucru bun.
La fel si cadrele didactice, profesorii care nu dau dovadă de profesionalism, socitatea care nu este pregătită. Deşi, dacă ar fi mai simpli şi nu ar uita faptul că sunt şi ei oameni şi nu poartă nici o vină, lucrurile s-ar schimba.
Şi dacă fiecare din noi s-ar aşeza cel puţin măcăr pentru o zi într-un scaunn cu rotile să vadă cum e şi să mai vadă cum e ca să fii neajutorat şi toţi să se ferească de tine, lumea ar fi mai buna şi înţelegoatoare.
Ignorăm … considerând că aşa-i mai bine. Atâta timp cât v-om fi indiferenţi nu se va schimba nimic. Indiferenţa cea care nu ar trebui să aibă un loc în viaţa unui om, stă cocoţată în vârf ca o regină, păzindu-şi tronul.
Indiferenţa ar putea mântui lumea, oare cum o fi să fii indiferent întratât ca să nu-ţi mai pese de lumea ta, de natura ce te înconjoară şi de aerul pe care îl respiri?
„Copilul trebuie primit cu respect, crescut cu iubire si apoi lăsat in libertate deplină”.
Rudolf Steiner, citat despre copiii.
