Cele mai mari așteptări se nasc în mintea noastră. Cele mai mari dezamăgări se nasc acolo unde așteptările noastre mor. Dezamăgările 
dor, chiar și cele inocente. Odată prinși în mrejele suferinței și durerii, sufletul pornește în căutare unor răspunsuri,explicații, adevăruri. Răspunsuri găsite vor aduce cunoașterea și odată cu ea alinarea.
***
Într-o seară tomnatică, celălalt ego al meu stând relaxat picior peste picior și sorbind încet cafeaua caldă, se uită atent la mine, zicându-mi: Rădăcinele suferinței sunt așteptările tale făță de persoanele apropiate, dezămăgirile sunt fructele durerii. Nu ai stat să reflectezi măcăr o dată și să te întrebi pe tine însăți– poate așteptările tale sunt mult prea mari, poate așteptările tale sunt obstacole de netrecut, poate așteptările tale sunt neroade, absurde și egoiste? De ce ar trebuie cei din jurul tău să se conformeze așteptărilor tale? Crezi că aceasta este fericirea?
***
Echilibru așteptărilor mele și alte tale este punctul în care ambii cedăm și nu mai încercăm să cucerim culmi îndepărtate, nu mai dorim să mușcăm din fructe amare, nu mai dorim să suferim. Echilibru nostru este acolo unde ego-urile noastre se detașează, lasâns sufletele noastre să îmbrățișeze acel sentiment pe care toți îl căutăm…
