Spun bătrânii că pe vremuri, în ce ţară nu mai ştiu, Ar fi locuit odată, un creştin giuvaergiu, Care-n orişice-ntâmplare, şi la bine şi la rău, El zicea întotdeauna: „Mare este Dumnezeu!” Peste ţara-aceea însă, crud, cu sufletul hapsân, Împărat din întâmplare, era tocmai un păgân. Care auzind, păgânul, de creştin c-aduce slavă, Începu să-i poarte-n suflet, ură crâncenă,