Crâmpeie de umbre şi lumină, pe holul urechii pierdute.Un singur nebun în depărtare, studiind peretele tabloului brut.Albeaţa morţii, geometric înşirată pe tumoarea galbenă a soarelui sudic.
O viaţă de căcat, aruncat epileptic cu pensula pe podeaua spitalului vieţii.O posteritate de mărgăritar, o conservare cromatică a eternităţii.În esenţă, un inexistent în inexistenţă.