Photo: Botnaru Tatiana
A venit toamna, dar asta nu înseamnă că tot ce a fost mai frumos sa terminat. A venit toamna, cu întîrziere, dar a venit. A venit toamna, eu am aşteptat-o. A venit toamna, mi-a scuturat copacii jăpiundu-le şi haina, iau lăsat în frig şi goi. A venit toamna şi ea crede ca dacă va uda şi va lăsa totul rece, îngheţat mă va supăra, dar pe mine nu mă întristizeză.
A venit toamna a nu ştiu cîta oară, tot încearcă să mă dezamăgească cu culorile ei, cu răceala şi ploile ei ciobăneşti cu picături rătăcite prin ceaţă.
A venit toamna somnoroasă şi nu a întrebat pe nimeni dacă e timpul să vină sau nu. A venit toamna aşa cum obişnuieşte ea, să dogorască culoarea verde, să o schimbe pînă la culoarea scrumului să o scuture la pămînt împrăştiind-o pe unde-i convine. A venit toamna, dar niciodată nu ia reuşit să le fure oamenilor zîmbetul de pe buze sau licărirea din ochi.
A venit toamna şi va trebui să o anunţ, la cît de tristă este ea niciodată nu-i va putea fura muza poetului. A venit toamna şi am să o mîhnesc, va trebui să-i dovedesc că o ador. A venit toamna, dar nu ştiu de ce sufletul se încălzeşte de la ea. A venit toamna şi ea nu ştie că la fiecare sosire a ei mă renasc şi eu.
A venit toamna … rece şi grea, ceaţa o apasă lasînd-o la pămînt. Eu am încălzit-o am ridicat-o şi i-am arătat că pe ramuri au mai rămas frunze, e prea devreme să plece.
A venit toamna şi am rugat-o să-i memoreze pe toţi cei care trăiesc în ea.
A venit toamna … Mai rămîi.
