Atunci când l-am întrebat pe bunul meu prieten, pictorul Ghenadie Popescu, care este mesajull lucrării sale, el mi-a răspuns franc și 
senin : Nu există nici un mesaj. Lucrările lui nu sunt purtătoare ale ideilor sale, nu transmit mesaje și nu impun atitudini, ele lasă ca fiecare persoană să își creeze propriul mesaj, să dezvolte propriile idei și să vină cu propriile atitudini. Ele sunt libere, nu obligă și nu impun. Viziunea și imaginea creată în mintea ta prin propria percepția sunt cele mai corecte și adevărate . Lucrarea are mesajul pe care îl percepi, îl vezi și îl asimilezi tu.
***
După discuția pe care am avut-o cu Ghenadie, mă găndeam la sistemul nostru educațional. Probabil nu doar eu , ci și mulți colegi își vor aduce aminte cu mare drag (și osândă) de comentariile literare pe care le făceam la operele marelor poeți și scriitori. În comentarea unui text erau doar două opinii: una corectă – cea a profesorului și a doua greșită – cea a elevului. A treia variantă nu există. Propriile idei, atitudini, percepții erau tăiate cu multă insistență și băgate în calapoadele fixe, transmise și promovate de-a lungul secolelor de predare. Creativitatea și imaginația erau tăiate, conform standardelor calității educaționale, pentru că aceasta în opinia sistemului înseamnă dezvoltare.
***
Mă uitam la una din lucrările lui Ghenadie, sapa cu lanternă și îmi imaginam cum polițiștii înarmați cu aceste unelte tăiau noaptea cânepa depistată pe 30 de ari.
