Suntem neputincioşi în faţa unei minciuni uneori.
Suntem neputincioşi atunci cînd căutăm adevărul.
Suntem neputincioşi atunci cînd suntem obosiţi şi nu mai avem puteri.
Suntem neputincioşi atunci cînd ne este frică.
Suntem neputincioşi în faţa unor profesori care iau decizia unei note, rămînem sau nu restanţieri.
Suntem neputincioşi atunci cînd nu ni se deschide uşa.
Suntem neputincioşi în faţa unor lacrimi şi ochi flămînzi.
Suntem neputincioşi în faţa unor feţe îmbătrînite, unor mîini zbîrcite.
Suntem neputincioşi în faţa unei cîrji uscate sprijinindu-şi stăpînul ghemuit ani de rînd.
…
Marea putere o căpătăm atunci cînd luăm pixul în mîină şi răsfirăm cerneala acolo pe unde găsim locuri albe şi curate. Aşternem durerea şi cuvintele grele învelindu-le cu geamăt sub umbra lumînării.
Că neputinţa noastră capătă putere şi emană căldura într-o noapte singuratică.
Eu nu ştiu unde a luat naştere, dar ştiu că ea nu moare niciodată, mai ştiu că apare uneori din anumite motive care te lasă într-o parte, te priveşte lung şi îndelungat, îl poate înzestra pe fiecare, dar nu fiecare o poate recunoaşte.
Ea, neputinţa, există …
