Doar de atitea ori viața și chiar învățații au demonstrat că oamenii sunt niște ființe egoiste, că acest lucru stă la baza supraviețuirii noastre. Amintițivă de voi înșivă privind spre exemplu o melodramă sau oricare alt gen de filme de jale, sunt sigură ca nu ați început să plîngeți pînă nu ați transpus istoria asupra d-voastră(acesta e cel mai simplu exemplu de egoism pentru că de fapt ați plîns din milă pentru sine însăși). Așa dar revenind la întrebarea mea: înțeleg că dacă persoana apropiată a decedat puțin timp în urmă ne deranjează neobișnuința lipsei ei în caz dar de ce oamenii continuă să meargă la cimitir și peste 5, 10, 20 de ani?
P.S. Dacă nu sunteți deacord vă provoc să vă expuneți părerea. Eu voi încerca să scriu în alte post-uri răspunsurile unor oameni care din punct de vedere profesional au o viziune sau un concept despre asta .
