POSMAGULPoemul e un posmag, o pâine aproape pietrificată,
pe care îl pui undeva ca să-l poată ajunge şi alţii,cum ar fi cei veniţi pe ospeţe din străinătatepentru a umple casa unui singur stăpân.
Sunt acei călători nostalgici şi buimaci, dornici să muşte cu putere din pâinea casei,chiar de-i uscată și-i scoasă dintr-o traistă vechece a păstrat căldura apetisantă a trecutului.
Ei se urcă cu toții pe o laviţa veche,(nu încap împreună şi se caţără unii peste alții),discută despre părţile laterale ale patului strâmtpână când cad de acolo şi astfel se termină poemul.
Un poem, deh, e ca oricare alt posmagîţi rupi dinţii în el şi-ţi curge sânge din gingii,așa că e bine să nu fie înlocuit cu un alt aliment,asta pentru a nu uita de savoarea sărată a sângelui.
EL PAN SECO
Un poema es un pan seco, un pan casi petrificado,
que lo pones allá donde esté accesible,incluso para los que llegan desde el extranjeropara llenar la casa de un solo dueño.
Son aquellos viajeros nostálgicos y mareados,ansiosos por morder juntos el pan de la casa,y no les importa si está seco y sacado de una vieja bolsaque ha conservado el calor apetecible del pasado.
Ellos se echan todos en una cama arcaica(aquí no caben todos y se apretujan),discuten sobre los laterales de la cama estrechahasta que caen de alla y así acaba el poema.
Un poema, sí, es como cualquier pan seco, te rompes los dientes en él y te sangran las encías,
así que es recomendable no cambiarlo por otro alimento,
es para no olvidar del sabor salado de la sangre.
