4 zile. Luni, marţi, miercuri, joi. Aceste 4 zile creează atâta monotonie încât vinerea, ziua în care plec acasă, o aştept ca pe o minune. Ce perioadă aiurea… De 2 zile mă simt rău. Moralul e şi el sub nivelul mării. Deja de 3 zile am perechi de dimineaţă (8:00-9:35) până-n seară (17:00!)… Să mănânc nu prea reuşesc, să mă odihnesc, tot nu prea. Ieri am mai primit şi o veste că începând cu al II-lea semestru, la cămin, va fi rău de tot. Azi e abia miercuri, iar eu sunt deja răpus de oboseală. Mai repede să vie şi ziua ceea de vineri, să plec ACASĂ.
Am parte şi de perechi la care îţi cade capul de somn, iar el provocat de plictiseală – profesorii ne povestesc ceva foarte rar, superficial de ţi se pare că perechea, care durează 80 de minute, nu se mai termină. La urmă ei ne spun simplu: “căutaţi manuale pe internet şi învăţaţi”. Da, asta şi fac. Impresia primului an de studii mă cam descurajează. peste 3 săptămâni am de susţinut 7 examene.
Despre viaţa de student, în particular – a mea, pot spune că-i o rutină: perechi-camera de cămin. E mult prea monoton totul. Nu am nici un obiect legat de profesie într-adevăr, direct. Totul e cumva legat, de departe. Nimic până când nu mă atrage, nu am legătură directă cu microelectronica. Învăţ doar fizică şi matematică superioară. Despre drept, filozofie ş.a. nu mai amintesc, nu e ceva de durată. La sfârşitul semestrului o dată cu examenul se termină şi cursurile acestea, începând altele…
Rutină, oboseală, nesomn şi până când nimic ÎNTERESANT ca să mă motiveze.
În timpul liber mai citesc câte ceva, mai “scap” de pereţii camerei de cămin, măcar imaginar.
De azi-mâine în colo mintea mea va fi cumva ocupată, am de rezolvat câteva lucrări de laborator, ceva teste şi de conspectat nişte materiale. După asta, am de recapitulat totul pentru sesiunea intermediară. Mă voi “trezi” deja de la 1 noiembrie în colo.
Încă ceva ce-mi poate fugări toate gândurile pesimiste:
O zi bună tuturor!
Sergiu.
