Juja mi-a arătat o înregistrare cu ea. Primul ei dvd, de fapt. Pe copertă era scris mare numele ei. Puţin mai jos figurau Bethoven, Chopin si Debussy. Chopin îi place cel mai mult. Juja din înregistrare era singură cu un pian imens în faţă şi avea privirea pierdută, deznădăjduită parcă. Apoi tot corpul ei a început spasmodic să joace, spatele îi se îndoia fix în două, degetele ferme alergau frumos în toate părţile. Nu o mai recunoşteam. Mă ruga să nu râd. Cum să râd? - Concentrează-te pe sunete, nu te uita cum cânt, şoptea ea rugător de la spate.Dada, dar pentru mine felul în care corpul ei exprima toată muzica pe care ea voia s-o cânte, toată simfonia lui Bethoven compusă acum din degete, privire şi spate vălurit.- Dar e frumos. Frumos! încercam să-i spun.- Nu-i frumos, concluziona ea amărâtă.