Sâmbătă de obicei dorm până la chindii. Sâmbăta aceasta, am hotărăt să fac o excepție – îmi doream să merg la Târgul de carte. Echipată cu lista de cărți pe care vroiam să mi le iau, o torbiță de pânză și cu aștepări mari, am pornit spre Târg pe la 10.30. După nici 10 minute din momentul în care am intrat în pavilion, reușisem să văd tot ce oferea Târgul. Am zăbovit ceva timp la standul celor de la Pro Noi si celor de la Babilon. Spre dezămăgirea mea, nu am prea văzut cărți de la preferatele mele edituri Humanitas, Polirom, Cartier și Leda. Pe lângă varietatea de carte minusculă, m-a ”impresionat” modul de etalare a cărților – strâmtorate pe rafturi neîncăpătoare sau ascunse sub sticlă. După vizitarea Tărgului nostru de carte, mi-am spus că la anul trebuie să ajung neaparat la Bookfest București. Și mă voi echipa nu glumă – cu cort, rucsac și o lista MARE de cărți.
***
Să merg sau să nu merg la Ethno Jazz? Aceasta era întrebarea. Răspunsul a venit de la sine când am văzut band-urile ce aveau să evolueze sâmbătă. Din momentul în care băieții de la Soweto Entsha au început să cânte, am realizat că seara va fi promițoare și una deosebită. Publicul extaziat de ritmurile de accapella si gospel, era curpins de o stare de super bine. Energia pe care o emanau soliștii era una carismatică și magnetică. Muzica trăia în fiecare din noi, intens, puternic, magic. Ritmurile energice au scăzut din intensitate, odată cu apariți în scena a trupei Aires Tango. Notele saxofonul și a pianului au schimbat decorul în unul pasional și nostalgic. Publicul trăia intens fiecare sunet, fiecare vibrație, fiecare piesă. Spre final, m-am delectate cu cel mai original cântec de leagăn – o partitură la saxofon, pian, percuție și chitara! A fost muzică, a fost atmosferă, a fost o sâmbătă de neuitat cu Ethno Jazz.
***
Vreau să le mulțumesc Taniușei C. și Taniușei S. pentru această sâmbătă frumoasă și Anei Răilean, pe care am cunoscut-o la Ethno Jazz, pentru că îmi citește blogul.
