În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum si între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică. 2 Petru 2:1
Pentru a evita interpretările ridicole, pe care de fapt de fac creștinii studiind acest pasaj, ar fi bine să realizăm mai întîi că respectivul verset este o propoziție intercalată. INTERCALÁ vb. tr., refl. a (se) introduce într-un șir, a (se) adăuga între altele. (< fr. /s’/intercaler, lat. intercalare)
Textul începe, și continuă în mod normal ideia că în norod s-au ridicat prooroci mincinoși. Intercalarea pe care o face autorul este că și între voi (credincioșii) vor fi învățători mincinoși. În continuare textul păstrează linia de subiect, vorbind despre proorocii mincinoși apăruți în sînul poporului.
Părerea generală asupra textului este că creștinii din biserică au devenit prooroci mincinoși, s-au lepădat de Isus, care i-a răscumpărat, și îi așteaptă o pierzare năprasnică.
Să vedem în continuare dacă versetul vorbește despre aceasta.
E uimitor că pentru cuvîntul “Stăpînul” din text se folosește termenul grecesc “despotes” în locul termenului obișnuit “kurios” . Termenul grecesc “despotes” tradus în Noul Testament prin “Stăpînul” se folosește întotdeauna (cu o singură excepție) fie la Dumnezeu Tatăl ca stăpîn suveran, fie la stăpînitorii care au slujitori.
Cuvîntul “Răscumpărat” – “Agorazo”, la timpul trecut “agorasanta” se folosește întotdeauna în Noul Testament ( cu cinci excepții) la cumpărare de la piață, comercializare, procurare a unui bun după care cumpărătorul intră în proprietatea bunului respectiv.
În baza acestor două cuvinte cheie, cu sens specific, putem trage concluzia că textul nu vorbește despre oameni mîntuiți prin jertfa lui Isus și răscumpărați de păcat, ci de oamenii care aparțin lui Dumnezeu și nu îl mai recunosc ca Stăpîn. Marea problema a textului este că acești oameni care au fost cumpărați de Dumnezeu ca și popor, care prin apartenența lor, sunt proprietatea Dumneului suveran, la un moment dat se leapădă de El, venind cu învățături nimicitoare. Relația dintre Dumnezeu și acești prooroci nu este una de Mîntuitor și mîntuiți, ci de proprietar și robii lui.
Tragedia este că, deşi sunt proprietatea lui Dumnezeu şi sunt susţinuţi de El, ei îl resping şi fac aceasta în numele creştinismului.
