Chit că mânuiți sume considerabile sau modice, banii voștri, oricâți sunt, trebuie gospodăriți. Iar o familie cu copii, ca o entitate contopită și unită, se cuvine condusă într-un mod substanțial diferit de acea lipsită de copii și de griji.
Ori de câte ori se întreprind studii de marketing asupra cuplurilor de căsătoriți, și se pune întrebarea: ”Cine se ocupă de problemele financiare ale familiei?”, bărbații răspund fără ezitare: ”Eu”. Iar când cercetătorul o chestionează pe soție, replica ei sună la fel:”O, eu!”
Mai știi? Bărbatul și-o fi zicând că el completează declarația anuală de venit, semnând cecul, și că tot el a avut prima întrevedere cu societatea de construcții pentru stabilirea ipotecii. În timp ce femeia vrea să spună că ea se ocupă de obicei cu cecurile, plățile și cu nevoile curente ale casei.
Sau poate că soțul e acela care-și pierde vremea la masa de lucru ore întregi, înfingând notele de cheltuieli în cui și botezând suma cu care s-a depășit contul din bancă ”o scurtcircuitare a fluxului de lichidități”, iar soția consideră că ea ”se ocupă de problemele financiare ale familiei”, întrucât jonglează cu întreținerea de pe o zi pe alta și ia decizii executive cruciale, stabilind dacă odraslele lor vor primi bascheți noi înainte ca ăia vechi să se caște de-a binelea la vârf.
Sau poate că soțul are dreptate și familia e administrată după rânduiala veche – așadar, soția nu vede o singură notă de plată sau vreo confirmare bancară, ci i se întind ceremonios banii săptămânali pentru întreținerea gospodăriei, rugându-se de soț, cu umilință, să-i mai dea.
Una peste alta, ne pronunțăm în favoarea sistemului cu un cont comun, alimentat în proporții variabile din două conturi personale. Contul comun stinge cheltuielile casei și ordinele de plată permanente; conturile personale, oricât de modeste, rămân strict individuale. Din punct de vedere psihologic, partea cea mai bună a acestui sistem constă în aceea că, o dată ce ai vărsat suma obișnuită în contul comun, rămâi cu impresia că banii nu-ți mai aparțin. Și astfel, pe căi misterioase, toate cheltuielile gospodărești devin ”libere”.
