Ori de câte ori mă întorc în patria mea, în orașul în care m-am născut și am trăit, în cartierul meu intru într-o perioadă de adaptare. 
Adaptare la tot și la toate: panorama feerică a gardului cu sârmă ghimpata de la aeroport, mersul nervos, haotic și imbecil al șoferilor, deservirea plină de indiferență și lehămetită a vânzătoarelor de la magazine, sunetul sâcâitor al muzicii de la barul din vecinătate, injuriile vecinilor, produsele scumpe, fițele de doi bani, aroganța și indiferența oamenilor.
Ori de câte ori revin, vin cu așteptări, dorințe și vise. Așteptări că lucrurile se vor schimba, dorințe că vom deveni mai buni, vise că vom crește.
Timpul trece, iar așteptările, visele și dorințele rămân la fel de neîmplinite…
