Cînd eram mic, bunica, ducîndu-se lucru (bucatar la gradiniţă) mă lăsa la străbunica (eu îi zic bunica Ana), iar eu nu voiam, plîngeam si strigam. Pe la zece ani cind ma duceam in vacanta la bunici plecam foarte des la bunica Ana. Mă aşezam pe scaun şi ascultam ore întregi cum ea îmi povestea despre viaţa ei. Despre cum era în trecut (s-a nascut în anul 1919), despre cum se îmbracau, despre traditiile de atunci,despre horele de duminica, despre taberele de tigani care treceau pe linga sat. O data cind era mica a venit invatatorul sa o i-a la scoala (pe atunci învăţătorul venea sa te i-a la scoală) , ea s-a speriat de el pentru ca familia lui era Lupul si s-a ascuns. Învăţătorul a vazut ca ea nu este şi a plecat, iar ea n-a mai plecat la scoala. Totuşi stie sa citeasca si sa numere bine. O data mi-a povestit cum a plecat în Polonia pe vremea foametei, cum cei de acolo faceau rachiu din cartofi. Mi-a spus ca a fost doar o data în viaţă la spital. Îi era foarte rău, era alba ca făina, nu avea sînge. Au dus-o la spital acolo, mi se pare ca i-au facut o transfuzie de sînge si a venit acasa. Vă imaginaţi? O singura data în 93 de ani la spital?  Fara injectii, fara nimic. Doar o singura data! Îmi spunea mereu: ,,Vremea trece, trec si eu, imbatranesc şi-mi pare rau.”. Pe cînd aveam 14-15 ani era înca energica, îşi spala singura hainele, framînta aluatul, cocea pîine… Pe atunci a început sa glumească cu mine. Îmi spunea ca ea este mireasa şi asteapta mirele, iar mirele cum spunea ea este moartea. Nu spunea asta cu tristete, spunea asta rîzînd, parca ar fi un lucru obişnuit. Mereu cînd ma duc la ea mă întreabă: ,, – Tu eşti Vadim?” , iar eu îi raspund ,,- Da bunică Ana, eu sînt.” (are vederea slabă). Tot timpul e fericita cind ma vede. Îmi povesteşte cum era bunica, mama, badea Vitalie, imi povesteste totul, dar cu tristeţe, cu nostalgie. Imi place sa ascult cum imi povesteste, este pentru mine înseamna trecutul, la fel cum pentru ea, eu însemn viitorul. Ieri, cind eram la bunici, am fost la ea. S-a bucurat, de altfel cum sa nu te bucuri daca eşti mereu singur. În ultima vreme a slabit, merge greu şi ameţeşte des. Mi-a spus ca e greu, e un chin sa traieşti. A spus: ,,Încă o zi o trecut, dar moartea tot n-o vinit!”. Aşteaptă moarte ca pe o scăpare, a obosit. Bunica zice ca nu mai are mult, dar doar Dumnezeu ştie… Pînă cînd ea aşteaptă moartea ca pe o scăpare…