Puternic si Adevarat!
Când sunt copiii noştri mici, Noi pentru ei suntem TĂTICI.
Ce gingaş e şi sună bine: -TĂTICULE, mi-e dor de tine!
Dar anii trec şi, deodată, Tu nu mai eşti TĂTIC, eşti TATĂ.
Chiar şi aşa tot sună bine: -TATĂ, îmi este dor de tine!
Ei cresc, nu le mai eşti pe plac, Din TATĂ, tu, devii BABAC!
Şi vorba sună trist şi gol: -BABACULE, mai dă-mi un pol!
Dar viaţa e un foc de paie Şi vrei – nu vrei, ajungi TATAIE…
Iar vorba ta în râs e luată, TATAIE, ia mai las-o baltă!
Şi-n anii care-ţi mai rămân, Te vor numi doar… ĂL BĂTRÂN.
Iar vorba lor te năuceşte: BĂTRÂNE, ce-ţi mai trebuieşte?
PS. -Copile, tu să ai ştiinţă, Am fost un tată cu credinţă!
Şi din puţin, de-a fost să fie, Eu am răbdat şi ţi-am dat ţie!
-Să-mi faci, te rog, o bucurie, Şi să-mi zici ca-n copilărie,
La cimitir când vii la mine: -TĂTICULE, mi-e dor de tinela Ion Cazacu!…
Primite de la fiul meu Ion Cazacu
Culese din Internet. Autorul este necunoscut
