CĂRĂRUIE
Stingi lumina, pleci undeva din casă, departe de pământul apăsat de poveri.
Uiți pâinea pe masă, o pradă ușoarăpentru șobolanii ieșiți de prin găuri.
Grădină năpădită de bălării, de broaște râioase și șerpi veninoși.
Șopron cu miros stătut, vaci și oi întinseprin ierburile carnivore de pe pășuni.
Urme arhaice de mușchi pe pereți, pietre sparte de vânt, cu sufletul fărâmițat.
Linia ruptă a gardului, drumul făcut cărăruiepe unde doar vulpile vlăguite mișună.
SENDERO
Apagues la luz, te vas de tu casalejos de la tierra cargada de pesadez.
Olvides el pan sobre la mesa, un botín fácilpara las ratas salidas de sus agujeros.
Jardín llenado de mala hierba,de ranas saltarinas y de serpientes venenosas.
Establo con olor añejo, vacas y ovejas acostadaspor las hierbas carnívoras de las praderas.
Rastros arcaicos de muslos por los muros,piedras dañadas por el viento, con el alma en pedazos.
La línea rota de la valla, el camino echo senderopor donde sólo los zorros abatidos rebosan.
