Recent, tînărul poet Victor Rusu, originar din satul Călmățui, raionul Hîncești, și-a editat prima plachetă de versuri ”Gură de univers”. Victor s-a făcut remarcat la una din ședințele Cenaclului”Grai matern”, fiind invitatul lui Petru Hasnaș,un membru activ al cenaclului. Despre prima dată cînd a venit la acest cenaclu, tînărul poet își amintește: “Era o ședință deosebită, semnificativă - ședința dedicată marelui Eminescu la care venise lume din toată Moldova. Mă dusesem din satul meu de baștină Călmățui r.Hîncești, pe timp de iarnă, la Biblioteca ”Transilvania” unde se desfășura evenimentul, sub genericul ”Metafora Eminesciană și poeții contemporani”... Am dorit să recit o pozie alături de poeții consacrați, care au intuit un tînăr cu caracter, sfătuindu-mă să citesc din opera lui Lucian Blaga, Ana Blandiana, Marin Sorescu, Nichita Stănescu..”.Victor a început să frecventeze cu regularitate Cenaclul ”Grai matern”, pe parcurs devenind și membru activ al acestuia. “După o ședință m-am apropiat de ”geniul ascuns” poeta Renata Verejanu și am rugat-o să-mi citească manuscrisul de poezii... Erau primele încercări ale mele. Din manuscris mi-a fost aleasă o poezie pentru cartea Cenaclului, lucru ce m-a inspirat să citesc mai mult, și să scriu în continuare. Peste un timp m-am dus cu alt manuscris. La o altă ședință poeta Renata Verejanu a decis să mă susțină și să-mi editez prima carte pe care am intitulat-o ”Gură de univers”...” a mai menționat tînărul poet. Astfel, pe 29 iulie, chiar în ziua în care s-a născut, a apărut și prima sa carte, fiind prezentată și în cadrul Cenaclului. Poeziile sunt foarte diferite ca realizare, unele fiind ”prea adolescentine”, iar altele - deja mature. Citind fiecare poezie scrisă de Victor Rusu îți dai seama că, după ce a devenit membru al Cenaclului ”Grai matern”, scrierile sale au început să “îmbrace o altă haină”, mai sinceră, mai curată și lucrată mai calitativ.ANNA Casian – MusteațăTabloul nopțiiCurge tot argintul voluptos,Zboară luciul pe aripi de noapte,Se așează pe omătul luminous,Și-ți inundă inima cu șoapte.Lupii urlă fară glas pe munte,Avalanșe scîrțîie-n ecou,Rațiunea nu vrea să te-asculte,Chipul tău e parte din tablou.Pe gînduri jos s-agităSub gheața de cristal,O mare amorțită,Cu sufletul letal.Și timpul s-a oprit,Abia mai suflă vîntul,Aproape adormit,Își mai vuiește cîntul.
Cred în floareM-au prins amintirile-n lanțuri,S-au apucat să-mi răstignească sufletul.Sîngele-mi curge prin șanțuri,Privirea își ofilește mugetul.Durerea îmi lasă sărutulPrimei întilniri lîngă plop,Mai trăiește în mine trecutul,Prin inimă gonește gallop.Privesc cu iertare spre drumPașii noștri mai trăiesc pe asfalt.Sunt în lacrimi sărate cu fumIubire cu suspinul înalt.Aștept zeița să-mi vinăDin visul unei flori, prin mireasmă.Mai cred în floarea alpină,Adăpată cu fulgi de agheazmă.
