Eu nu justific adulterul conjugal, il condamn. Dar inteleg ca uneori sunt copii, sunt ani, sau mosii, sau parinti, sau alt motiv care te tine prizonier intr-un juramint pe care nu l-ai tinut...Sa nu ma intelegeti gresit, chiar mi-e scirba sa imi inchipui sotul care a cautat in alti chiloti...nu stiu daca l-as ierta, dar as intelege ca m-a inselat pentru ca nu ma iubeste, dar nu mi-a spus-o pentru ca nu a vrut sa se desparta de un copil sau doi, sau citi am avea..nu stiu daca as ierta, dar as admite posibilitatea ca dupa multi ani de viata conjugala, am intrat intr-o rutina..din care a alunecat, de care a obosit...

Dar nu pot intelege cum poti insela atunci cind nu te leaga NIMIC fata de un om...nu esti nici jurat in fata Domnului, nu este nici incremenit cu vreun inel de otel pe deget, nu ai facut nicio promisiune, nu ai facut niciun copil...de ce sa inseli atunci? Cind nu te leaga nimic legal sau religios, de ce sa iti bati joc de un om? De ce mama pupazelor sa nu ii spui ca nu il/o iubesti, dupa care sa mergi sa iti faci feliul cu altii sau altele???

In capul meu nu incape explicatia pentru asa josnicie..caci josnic trebuie sa fii sa nu ai pic de simt, de inima, de constiinta...sa iti bati joc de un om pe care il poti dezlega de tine printr-o singura fraza: Iarta-ma, nu te mai iubesc. Atit e destul pentru a destrama o relatie fara noroc, de ce o nenorocesti si mai mult...de ce trebuie sa imbraci straie de curvar sau curva...cind poti pune punctul printr-un singur act de sinceritate...

De ce??!