CEA DISPĂRUTĂ
Cea dispărută
stă în spatele unor pereţi pictaţi.
Ea nu ştie unde se ascunde soarele
şi de ce nu cad picăturile de ploaie.
Pare un simplu joc această despărţire,
însă prea lungă este aşteptarea.
Aşa trec zilele cele dorite,
impasibile la toate durerile.
Suntem fără să știm că suntem
de partea pictată a pereţilor impenetrabili.
Trăim cu sunete arhicunoscute
şi ne delectăm de la imaginaţie.
Privim, gândim la pereţii pictaţi,
dar nimeni nu e în stare să-i demoleze.
Desenele prind viaţă uneori,
pereţii dănd semne că vor să cedeze.
Sunt gnomi îmbrăcaţi în veşminte albastre,
care par să nu bănuiască nimic.
NUESTRA DESAPARECIDA
Nuestra desaparecido
está detrás de unas paredes pintadas.
El no sabe dónde se esconde el sol
y por qué no cae la lluvia.
Parece un juego esta desaparición,
pero muy larga es la espera.
Así se pasan los días dorados
sin saber nada de nuestros dolores.
Soymos sin saber quen soymos
en la parte pintada de las paredes impenetrables.
Vivimos con los sonidos conocidos
y nos alegramos de la imaginación.
Miramos, pensamos en estas paredes pintadas
y nadie puede derrumbarlas.
Los dibujos reviven temporalmente,
pareciendo que las paredes van a ceder.
Son dibujos de trasgos en sus trajes azules
que, al parecer, no se enteran de nada.
