Visând, acolo unde anii
Se-ntersectează cu poveşti,
Zâmbeşti frumos, în unde stranii
Şi mă întrebi – “Dar cine eşti?”
Lăsând pe-obrazul tău o scurtă sărutare
În braţe te cuprind şi îţi răspund :
Sunt mag, fiinţă necurată,
Ce ştie-n suflete a se juca.
Sunt biet păstor, ce fără turmă
Rămas a, singur, în pădurea sa.
Năluc pirat, ce fără frică
Cutreieră pierdute locuri.
Un clovn, un măscărici stricat,
Ce-a refuzat a lumii jocuri.
Sălbatic hoţ ce-n gânduri pradă.
Un vânător – viclean smintit.
Eu sunt durerea sufletească
Ce pân-acuma n-ai simţit.
Lăsând pe-obrazul meu o scurtă sărutare
În braţe mă cuprinzi cât îţi răspund.
