NE APROPIEM DE ETERNITATE
Ne apropiem de eternitate iar moartea ne mai confundăcu păsările fără aripi, căzute din cercul cerului cast.
Aşa păşim peste munţii bătrâni, acoperiți de zăpadă devoratoare,în urmă privind cu teamă ascunsă pentru răpirea vieţilor noastre.
Ne apropiem de eternitate iar moartea oarbă ne calcă pe urme.Dacă păsări ne e dat să fim, vom merge până când aripile vor creşte.
NOS ACERCAREMOS A LA ETERNIDAD
Nos acercaremos a la eternidad y la muerte aún nos confundecon unos pájaros andando sin alas, caídos desde el cielo cerrado.
Así caminamos por las viejas montañas, cubiertas de nieve devoradora,mirando hacia atrás con temor por nuestras vidas tan delgaditas.
Nos acercaremos a la eternidad y la muerte ciega aún nos persigue.Si somos pájaros seguimos así hasta que las alas nos crezcan.
POEMELE NOASTRE
Poemele noastre le descoperim alături de noi, cu ochii deschişi,aşa ca pe nişte copii nou-născuţi, tăcând sau ţipând în termenii lor.
Le recunoaştem formele nude, chiar dacă nu vrem ca să se-nţeleagă.Poemele noastre le descoperim departe de lumea cuvintelor mute.
Mai luminoase sau întunecate, în timp şi în spaţiu inoculate,poemele noastre se înstrăinează și pot să nu ne mai recunoască.
Poemele noastre sunt tot mai complete și tot mai departe de viaţa diurnă.Acum şi poemul acesta priveşte cu un ochi luminos și cu altul cernit.
NUESTROS POEMAS
A nuestros poemas les descubrimos aquí o allá con los ojos abiertos,así como a unos niños nacidos recientemente, gritando o mudos.
Veamos de nuevo a sus cuerpos desnudos, apenas queriendo reconocerlos,a nuestros poemas los encontraremos muy alejados de las palabras.
Con unos rostros de luz u obscuros, volcando el tiempo y el espacio,hay tantos poemas que ya no son nuestros y nadie sabe si nos reconocen.
A nuestros poemas nada les falta. viven en mundos disparatados.Y este poema nos está mirando con un ojo de luz y el otro oscuro.
