RădăciniAdună culorile într-un buchet de curcubeu, potrivește-le așa ca acestea să se asemene cu ultima zi de vară: raze de soare, neputincioase,
cad retezate de zăbrelele casei cunoscute,ce are brâiele trase până sub ușorii ușii, pe care intră și iese umbra unei bătrâne;dimineața pleacă la deal, seara revine trudită,deschide poarta de pâclă, o închide după sine și nimeni nu află ce se face înăuntru.
O fi ea fință din adâncimi, nu de la suprafață,are însă mâinile și picioarele bine legate între ele;lasă urme pe cărare, desface farmecele de speriat copiii, alungă strigoii cu rădăcinile salescoase din întuneric, dintr-un nod de basma,doar că cei care-i vin și îi cer să îi vindecese fac apoi a o uita, o lasă nimănui, nu observă razele ce se sting după zăbrele.
Buruiene împrăștiate pe prispă, semințe pe pervaz,trupul scăldat într-o cadă plină cu apă de ploaie,tăierea tăcerii cu un briceag, meșteșugărindun fluier din ram de cucută, furnici în pridvor;bătrâna stă întinsă, umbra nu mai iese din casă,nu poate să străbată trupul ei istovit;cade buchetul culorilor de curcubeu în izvor,lăsând să domine un miros umed de rădăcină.
Raíces
Recoja los colores en un ramo de arco iris,dispóngalo así para que todos ellos se parezcanal último día del verano: rayos del sol, abatidos,
se caen tajados del enrejado de la casa conocida,que tiene una bandeja pintada hasta su puerta,por donde entra y sale la sombra de una vieja; al amanecer se va al campo, vuelve cansada,abre la puerta de niebla, la cierra al entrary nadie sabe qué pasa dentro.
Que sea ella una criatura de la hondura, no de la superficie,pero tiene las manos y los pies bien amarrados entre ellos;deja rastros por el sendero, hace desencantesa los niños miedosos, echa a los fantasmas con raícessacadas de la oscuridad, desde un nudo de pañuelo,sólo que los que vienen para curarse se olvidan de ella, la dejan tirada, no observan los rayos que se apagan detrás del enrejado.
Hierbas expuestas al terrado, semillas en el alféizar,el cuerpo bañado en una tina con agua de la lluvia,el corte hecho al silencio con una navaja, confeccionando un silbido del ramo de cicuta, hormigas en la entrada;la vieja está tendida, la sombra ya no sale de la casa,no puede atravesar su cuerpo ya rendido;se cae el ramo de los colores del arco iris al manantial,dejando atrás un aroma húmedo de raíces.
