Sîmbăta trecută am fost la piesa de teatru care a pus punct ediției 20 a Festivalului Atelier. E vorba de Insula – un spectacol-concert realizat și adaptat de Ada Milea după piesa poetului suprarealist Gellu Naum.
Nu cred că mai e nevoie să v-o prezint pe Ada Milea – ea e fără îndoială una din cele originale și neobișnuite artiste din România, iar spectacolul pe care l-am văzut sîmbătă a fost pe măsură. A trebuit să treacă aproape o săptămînă ca să pot procesa emoțiile generate de piesă.
Cuvintele care-mi treceau prin minte cînd am ieșit de la teatru erau – neobișnuit, nonconformist, nemaivăzut și nemaiauzit. Spectacolul spune povestea lui Robinson Crusoe, singur pe o insulă pustie plină de oameni – o lume a teatrului absurd, în care ești asaltat de metafore, umor fin și teme dureros de actuale.
Piesele concepute de Ada Milea sînt superbe, fiecare fragment cu o semnătura distinctă. Adaugă la acestea niște actori cu o prestație scenică și calități vocale impresionante, o coregrafie interesantă și obții un spectacol de calitate care m-a trecut prin toate stările: tristețe, bucurie, nedumerire, entuziasm.
La final spectatorii au aplaudat în picioare minute în șir, ceea ce a făcut-o pe Ada să interpreteze la chitară cîteva fragmente ale piesei în limba engleză (Insula a fost prezentată inițial cu mare succes în Marea Britanie într-o altă formă alături de violonistul Alexander Bălănescu).
La sfîrșit am mers în spatele scenei și am discutat cîteva minute cu Ada: am felicitat-o pentru spectacol și am rugat-o să vină mai des pe la noi. Sper să o revăd din nou în concert cît mai curînd posibil.
