La noi problemele se rezolvă cu țâra. Iar fiecare țâră este trecută ca un efort titanic, uriaș și inuman în lupta cu problema 
de fiecare instituție în rapoarte, raporțele și raporticele…
Țârele de obicei nu sunt consecvente și uneori se pierd pe fondalul amplificării și creșterii problemei. Dar de raportat tot se raportează. În fiecare an se raportează că problema există și că se intreprind un șir de măsuri pentru a o rezolva. Dar există un MARE dar….
Nu sunt suficienți bani pentru a stârpi problema definitiv și irevocabil.
Donatorii sunt binecunoscuți pentru receptivitatea lor, bunătatea și simțul acut de ajutorare. Există problema? Poftim bani.
Trece un an, trec doi, trec cinci ani. Problema devine deja o caracatiță care are apetitul tot mai mare și cere tot mai mulți bani.
Iar țârele cum erau raportate, așa și se raportează….
