Ca să nu existe neclarităţi, stabilim un postulat – Sibiu este cel mai frumos oraş din Sibiu. De ce nu din România? Pentru că România şi Sibiu sunt două ţări diferite. Ca şi România şi Clujul. Ca şi România şi (o, da) Braşovul.
Odată stabiliţi termenii acestei discuţii, exprimăm adâncul sentiment de beautitudine (STARE DE FERICIRE DEPLINĂ) ce a cuprins redacţia acestei pagini web (din reţeaua globală internet), vizitând oraşul pomenit mai sus.
Până nu demult, Sibiu a fost considerat de autorul subsemnat (de el înşăş în persoana lui!), drept un oraş în care e OK să-ţi petreci bătrâneţea. Dar acum concluzia de rigoare este că Sibiu este un oraş în care e OK va-apşă!
Şi să nu credeţi că, noi, păstrătorii gradinii moral-spirituale ai acestui neam am rămas ademeniţi cumva de frumuseţile trecătoare şi amăgitoare ale unei vieţi capitaliste. Nu!
Nici măcar cântecele duioase ale şerpoaicei pe nume Antonia nu ne-au făcut să renunţăm la fortăreaţa inimii curate de smarald şi untdelemn.
Cât despre mâncare, multă şi gratuită, să ştiţi că noi trupul îl hrănim în ultimă instanţă. În primul rând noi ne alimentăm cu hrană spirituală – ascultând muzica sentimentală şi sinceră a formaţiei AMOR în colaborare cu Mariana Mihăilă.
Nici măcar bogăţiile atractive ale industriaşilor neoliberali DE LA O INSTITUŢIE TRANSMIŢĂTOARE DE IMAGINI PRIN ICONOSCOP nu ne-au făcut să renunţăm la datorii şi să rămânem ilegal într-o ţară străină. Nu!
Acum serios – noi am fi rămas acolo. Am fi rămas pentru o ploaie moale. Pentru Bâlea Lac. Pentru cei mici şi cei mari, mulţi şi frumoşi. Pentru caldarâm, calfe, nemţi şi Massimo Dutti.
Da, am fi rămas. Dar aveam treabă la Chişinău. Aveam de adunat ceva pentru zilele negre. :*
