Viața mi-a dat câteva lecții. Lecții deloc ușoare, dure și complicate. Lecții din care am învățat. Viața m-a învățat să spun
NU!
Deschiderea , sărirea în ajutor, bunăvoința și disponibilitatea la orice oră și în orice condiții au și ele o limită. Iar această limită o atingi atunci când oboseala se instaurează în corpul și sufletul tău, când nu mai ai timp pentru tine și când simți că nu îți mai aparții. Ba te roagă un cumătru să-i faci un serviciu, ba te roagă o colegă să-i faci raportul, ba te roagă un prieten să-i corectezi o lucrare, ba te roagă vecină să stai cu bebe-ul până merge ea la coafor, ba te roagă soacra să mergi la Piața Centrală și să-i iai păsat de mei. Nu poți refuza, pentru că ai învățat toată viața să spui DA!
Spui DA o dată, de două ori, de trei și ajungi într-o zi să te întrebi : Oare îmi mai aparțin? Unde este EUl meu? Tăcere. Sufletul a obosit.
***
Începi să îți revii. Îți reevaluezi viața, prioritățile și iai alte decizii. Începi să înveți, iar DA-urile odată spuse cu un zâmbet obosit, devin NU-uri hotărâte.
Încetul cu încetul, capeți o putere, puterea de a spune NU!