Din cele mai vechi timpuri, oamenii au trăit în grupuri. De la triburile primitive (grupuri apărute probabil cu scopul de a supravieţui, pentru a se apăra de prădători), la societatea modernă din prezent, ne place să comunicăm, să facem schimb de idei, să avem pe cineva alături. Ne simţim în siguranţă, protejaţi şi liniştiţi.
Acest gînd s-a întipărit atît de adînc în minţile tuturor, încît a devenit practic inacceptabil ca cineva să-şi petreacă timpul în singurătate, chiar o perioadă relativ scurtă. O astfel de persoană pare cel puţin stranie în ochii majorităţii, de parcă ar lăsa timpul să treacă fără rost.
Nu zic, este imposibil ca specia noastră să meargă împotriva naturii şi să nege un proces îndelungat de evoluţie, proces ce arată clar – omul este o fiinţă socială, dar fiecare are nevoie de momente petrecute cu sine însuşi. În aşa mod, învingem frica de a rămîne faţă în faţă cu gîndurile noastre, ne cunoaştem mai bine, luăm decizii potrivite, creştem spiritual. Sunt de părere că izolarea ocazională, cîteva ore de linişte după o zi grea, fară televizor (care face doar brainwashing), computer sau telefon este benefică. Cum să supravieţuieşti altfel într-o lume nebună, în care totul se întîmplă atît de repede şi trebuie să fii pregătit de orice eveniment neprevăzut? Avem nevoie de pauze, de un alint pentru suflet.
