Un singuratec primitiv,
Aievea, ocolea prin gară,
Pre cei cu chipul depresiv.
Purta o geacă sură, ruptă,
Albi pantaloni, puțin murdari,
O buză vînătă și suptă,
Un nas umflat și ochii mari.
O barbă lungă pîn la poale,
Părul crețos, aproape sur,
O voce blîndă, lină, moale,
Vocabular fără cusur.
Era un slujitor de stradă,
Umbla cerînd ca împrumut,
Un zîmbet și o vorbă caldă,
Și un bănuț, nimic mai mult.
