Istorie
Prin prisma veacului uitat
Un adevăr, prezent jertfeşte
Prin boli şi chinuri şi păcat
O altă lume s-a renăscut, fireşte…
O soartă şi-o istorie avem toţi
Am plâns şi-am râs, ţinându-ne de mână
Am fost zgârciţi, păgâni şi hoţi,
Acum sperăm la viaţă buna…
Războaie, victime şi goana după-avut
Religie, proteste, negaţii şi tăcere
Omul e cel mai de temut
Căci el distruge şi-o face din plăcere!
Identitate
Te sufoci în lipsă de aer?
Vrei să te audă? Te-ntrebi cine eşti?
Şi-n goana după fericire
Te supui nevoilor trupeşti…
Cu dureri de cap şi corpul gemând
Pe patul ce scârţâie, lovit de lacrimi
Cu gerul în suflet, cu părul în vânt
Ai grea armă, dar n-ai martori…
Umbră
O clipă de veghe şi luna se-ascunde
Oglindă palidă, o cameră sumbră
Aiurind încet un ecou răspunde
Obosit, incert, pe scaun o umbră…
Amar de vreme trecut-a de-acum
Şi-n geamul închis vântul loveşte
Stând pe scaun o umbră, caută-n drum
Fericirea…dar – nu o găseşte…
Atâtea toamne le-a petrecut
Şi fum de ţigară-i cuprinde apusul
E noapte, paharul golit-ai demult
Un trosnet de lemne, iar bate ceasul…
Se iveşte pe scaun paloarea-i sclipită
Şi visu-i are contururi neclare
Îl macină, îl duce-n ispită,
Din nori, iarăşi luna apare…
