Leo Butnaru
TERRA PROMISSA
până în ultima clipăa răstignirii în disperaresau a trecerii de pe ring – pe rugsă nu renunţi lazădărnicia iluzieior la ceva mai îmbărbătătoarea probabilitatea speranţei – puţin dar totuşiatât cât îl ai sub unghii – şi acesta-ţi mai epământul făgăduinţei…
PATIMILE DUPĂ DOSTOIEVSKI
Domnul Dostoievski a fost totuşi un om relativ cumpătat Necutezând să treacă mai departe de calvarul fraţilor Karamazovpentru că şi mai şi au fost bântuite de patimi surorile Karamazov…
PARIS. ARCUL DE TRIUMF
1
Amiază toridă. Arcul de triumfmiroase a subsuoară transpirată de soldatde acum două sau chiar trei veacuri.
2
Ce mai… timpul trece trecede s-o fi oţetit până şi parfumul rămas încă de pe vremea muşchetarilor.
SUFLAREA TA
suflarea ta caldă îmi pătrunde pieptulconştiinţăfirea toatăîncât pe sufletul meuapare un ochi rotundo copcă a vederii cape un geam obturat de cărunteţeaflorilor de gheaţă
LESBIA, EFEBUL
Ah Lesbiaefebul adolescent îţi mângâie neîndemânatic păpădiile uşor-întunecate de la subsuori…
SIMŢEAM, AUZEAM
1
Fiind copilde la un moment încolo chiar simţeam chiar auzeam cum creşteamprecum la Eminescu se aude creşterea ierbiiprecum la Blaga se aud razele de lună lovindu-se de geamprecum…
În fine – auzeam cum creşteamsimţeam cum puţin câte puţinmi se îndepărtează capul de picioareşi nicidecum nu uit acel simţ nici în inevitabilasuccesiune istovită a uitărilordeja în ne-creşterea trupuluişi a lăsării puţin câte puţin a capuluimai spre picioare...
2
…după careva fi iarăşi atâta linişte în jurîncât se va re-auzi creşterea ierbiişi cum razele de lună vor lovi în geamdar mai ales pentru prima oară de atâta liniştese vor auzi paşii lui Dumnezeu chiar dacă s-ar întâmplaca tălpile Sale să nu atingă pământul…
ORAŞ (TARKOVSKI) STALKER
Oraş stalker. Doartrecerile de pietoni trecunele peste altele (cazebrele ce ar face dragostes-ar putea spune glumind amar…).
Doar trecerile de pietoni trec unele peste altele ca o bandă rulantă a lipsei de rulaj caun escalator al absenţei în escaladare…
LICHIDAREA
Să lichidăm această capodoperăcare ne-a tot zăpăcit cu valoarea ei presupus colosalăşi cu lipsa de valoare a ceea ce se tot spune despre ea.
Huideo, capodopera!
Să anihilăm sâcâitoare capodoperă care nu este în stare să se anihileze ea însăşi pe sine.
Să tăbărâm în sfârşit cât mai mulţişi să zătrim capodopera indiferentă la toatece se lăbărţează în importanţă trans-secularăfără a putea pricepe vreo iotă despre alte capodopere mai puţin capodopere.
Că doar n-o să ne uităm noi pre noi – pentru ea anume – carenu se poate uita pe sineşi este atât de pipernicită – pardonde minusculă ca volum: Cunoaşte-te pe tine însuţi – aceasta se zicear fi respectiva capodopera care de fapt este inexistentă…
Chiar aşa! să lichidăm această capodoperă din simplul motiv că eapur şi simplu este imposibilă: Cunoaşte-te pe tine însuţi –continuu transport extatic de sensuri poate că fără sens…
* * *
fluturele se aşează pe orizontala crucii acoperind o cifră din anul morţii.
