În anul 2011 expediţia arheologică a Rezervaţiei „Orheiul-Vechi” a efectuat cercetări arheologice de salvare a sitului pluristratigrafic Măşcăuţi-Zaverna. Monumentul este cunoscut din anul 1972 fiind descoperit de către Valentin Dergaceov. La adâncimea de cca 0.65-0.7 m., pe aproape întreaga suprafaţă a şantierului a fost dezvelită o construcţie masivă din piatră - crepidă. Mai jos de stratul de piatră, în timpul cercetărilor au fost descoperite 2 morminte. Primul fiind complet distrus, a putut fi recuperat doar o parte din inventarul funerar, 4 vase ceramice modelate cu mâna. Al doilea mormânt cu oasele aranjate în formă semi-anatomică, apropiată poziţiei chircite, a fost depus direct sub stratul de piatră al crepidei, orientat cu capul spre NE. Scheletul este unconjurat de un rând de pietre. Lăngă picioarele scheletului a fost depistată o placă din bronz. În afara complexelor funerare a mai fost cercetată şi o groapă în umplutură căreia au fost descoperite vestigii ale culturii Cucuteni. Din motivul cercetării incomplete a monumentul este dificil de atribuit complexele funerare aflate sub crepidă de piatră ritului tumular sau plan a necropolei. Construcţiile din piatră sunt caracteristice culturii Cozia-Saharna, variantei sale Estice şi culturii Chişinău Corlăteni. Depunerea în poziţie ne-anatomică sau demembrarea scheletelor este caracteristică culturilor Dunării de Jos. Însă în urma analizei a inventarului funerar, cât ceramicii atât şi obiectelor din bronz ajungen la concluzia că complexele funerare ar putea fi atribuite grupului de monumente Tămăoani-Hansca-Holercani şi datate nu mai târziu de începutul sec. X a. Chr.
