Zîmbetul pentru mine foarte mult înseamnă, chiar aș spune că e modul meu de viață. Cei care mă cunosc știu foarte bine că rîd continuu, pur și simplu de la o nimica toată, iar în situațiile stresante rîd și mai mult. 
Așa sunt yo… n-am ce face.
În ultimul timp toți sunt așa de serioși și sumbri căci am impresia că sfîrșitul lumii e chiar acuma.
-Da mai zîmbiți mă oleak’ !
Oare este ceva mai plin de viață de cît să zîmbești “contagios” într-atît de mult încît să nu te poți controla?!
Îmi dau foarte bine seama că nu putem mereu să fim pozitivi și cu dispoziția undeva acolo sus, dar totuși cred că viața nu are nevoie de lămuriri. Ea există într-a ei splendoare. Ea se înțelege ca o taină pe care de vei încerca s-o descoperi – o vei perde.Așa deci dușmanii ne privesc ca niște obiecte iar cei care ne iubesc nu ne privesc deloc – ei ne simt și se topesc cu noi dacă e cazul. Nu e nevoie de lămuriri – ci de trăiri.
Zîmbiți deoarece o puteți face,
B’
