Focul sculptează instantaneu întunericul,nori de praf lucitor se ridică, sar scânteidin roca cioplită a nopții.
Flăcările urcă treptele rotocoalelor de fum,umbre bizare lucrează cu repeziciune, rotungind forme efemere, nefinisându-le.
Omul nevăzător recuperează treptat teritoriul,stinge jeraticul ce-i licărește printre degeteși se scaldă inconștient în cenușă.
Omul cel văzător nu-și mai află un adăpost aici,va trebui să cioplească din nou în stâncă,să scoată scântei, praf luminos…
Amparo
El fuego talla instantáneamente la oscuridad,nubes de polvo luciente se levanta, saltan chispasdesde la roca tallada de la noche.
Las llamas están suibendo por la espiral del humo,sombras extrañas actuan con prisa,redondeando formas efímeras, sin acabarlas.
El hombre ciego recupera lentamente los territorios,apaga la brasa que parpadea entre sus dedosy se báña inconsciente en la ceniza.
El hombre con vista ya no encuentra su hogar aquí,tiene que tallar otra vez la roca,levantar chispas, polvo luciente…
