Îmi lipsesc merele coapte,
N-am noroc, la astea, mor,
Dar găsit-am astă noapte,
Unu roșu, în ogor!
Copt și rumen, precum pîinea,
Arătos, precum o zînă,
Și tot trag cu ochiu, seara,
Cîteodată-n săptămînă.
Și m-adeamănă nevrînd,
Și mă-ndrumă la păcat,
Și o vreau, dar tot în gînd,
Mă abțin, doar îs bărbat!
Totuși azi răbdarea moare,
Și i-am zis că vreu s-o mușc,
Ea din ochi, mi-a dat, îmi pare,
Și-a tăcut. Ș-acu mă-mpușc!
Și pe lîngă toate astea,
Are ea, ceva special,
Ochii ei, atît d-albaștri,
Și un zîmbet ideal!
