Spre seara se sting ochii, orbitele lor obositese obișnuiesc cu clarobscurul, cu abilitateabătrânului de a trece peste punțile arcuiteîn partea opusă ori de câte ori e necesar;
astfel funcționează legea contrariilor,râvnita, misterioasa formulă a viețiicare presupune eludarea diavolului,negarea aratând recunoașterea lui.
apoi vine pământului pe deasupra,rotindu-se în sensul opus nucleuluiși scuipând focul din iad pe câmpie,pe sub punțile cele înalte, romanice.
Puente sobre el precipicio“No te opongas, componga…”
Por la tarde se apagan los ojos y sus órbitas cansadasse están acostumbrando al claroscuro, a la habilidaddel viejo hombre de pasear por los puentes romanoshacia al otro lado tantos veces cuanto es necesario;
de este modo funciona la ley de los contrarios,la tan deseada, misteriosa fórmula de la vidaque supone una serena evitación del diablo,la negación relevando su reconocimento;
luego nos viene toda la tierra por encima,girando en sentido inverso que su núcleoy escupiendo el fuego del inferno al llano,por debajo de los puentes altos, románicos.
