Spre seara se sting ochii, orbitele lor obositese obișnuiesc cu clarobscurul, cu abilitateabătrânului om de a trece podurile arcuiteîn partea opusă ori de câte ori e necesar;
astfel funcționează legea contrariilor,râvnita, misterioasa formulă a viețiice presupune acceptarea diavolului,negarea aratând recunoașterea lui.
vine apoi tot pământului peste noi,rotindu-se invers în jurul nucleuluiși scuipând focul din iad pe câmpie,pe sub podurile cele înalte, romanice.
Puentes sobre los precipicios“No te opongas, componga…”
Por la tarde se apagan los ojos y sus órbitas cansadasse están acostumbrando al claroscuro, a la habilidaddel viejo hombre de pasear por los puentes romanoshacia al otro lado tantos veces cuanto es necesario;
de este modo funciona la ley de los contrarios,la tan deseada, misteriosa fórmula de la vidaque supone la serena aceptación del diablo,la negación relevando su reconocimento;
nos viene luego toda la tierra por encima,girando en sentido inverso que su núcleoy escupiendo el fuego del inferno al llano,por debajo de los puentes altos, románicos.
