Nu ne putem plange ca autoritatile noastre nu lanseaza diverse initiative. Din contra trebuie sa ne bucuram, iar autoritatile trebuie felicitate si laudate. Vor sa lupte cu marele Babau – coruptia, vor sa depolitizeze institutiile de forta, vor sa atraga investitii, vor sa traim intr-o tara mai toleranta.
Pana aici e bine. Planurile sunt mari, intentiile frumoase si nobile, dar vorba aia de la zis pina la facut e o distanta foarte mare.
De cand autoritatile lupta cu fenomenul coruptiei? De la inceputul
anilor 90.
De cand tot se lauda ca maine poimaine vor depolitiza institutiile de
forta? Din 2010.
Iar investitiile le tot atragem de la proclamarea independentei.
Implementarea mai merge calea-valea, dar cand ajungem la rezultate si
impact, cu ce ne laudam?
Acest cerc vicios planuri marete – implementare de dragul
implementarii-impact zero deja devine o schema mult prea des folosita,
transformata intr-un show plin de dramatism, actiune, certuri,
neintelegeri si taraganare. Iar in tumultul acestui show, esenta se
pierde, actorii isi joaca cu mare dibacie politica rolurile, iar
spectatorul urmareste cu sufletul la gura telenovela “De ce nu plang oligarhii in Moldova?”.
Repedele a murit, traisca showul. Vizionare placuta, dragi cetateni!
