Partida incepuse. Evantaiurile de carti, frumos aranjate, ascundeau in spate doua chipuri tinere – el cu tenul lui masliniu, cu ochii de culoarea carbunelui negru,ea – cu o piele alba ca nufarul, cu ochii albastri de turcoaz, ademenitori. El facuse prima miscare,dupa care ea atrasa de o forta enigmatica il urmase. Pe cat jocul inainta, pe atat dorinta ascunsa si necunoscuta crestea. Spiritele se incinsera, din cei sase jucatori, nu mai ramasesera decat ei doi – fata-n fata, cu evantaiurile rarite, care ascundeau combinatii misterioase. Ea hotarata si cu o nonsalanta, continua jocul. Nimic din miscarile ei nu trada starea pe care o avea. El cu o darzenie si plin
de sine, ii dadea carte dupa carte…
Partida se apropia cu pasi rapizi de sfarsitul ei logic. Cartile
ieseau din joc una cate una, facandu-l tot mai intens si pasional. Era
ultima runda. Totul sau nimic – vitorie sau esec. Ea gratios intinse
asul de pica, el raspunse provocarii, ea mai insista cu un crai de
cruce, el nu se dadu batut si sosi clipa culminanta. El se uita inca o
data la ultima carte – enigmatic si provocator dama de rosu ii facea
cu ochiul, ei – ii zimbea triumfator si elegant craiul de rosu. Ea
scoase craiul si il puse pe masa. El pentru o clipa inmarmurise, nu-i venea sa creada ca pierduse. El ingandurat, tinea inca dama de rosu in
mana, privirea involuntar i se indrepta spre ea, spre fata cu piele
alba si ochii de turcoaz. Privirea ii ramase atintita toata seara, iar
mintea lui inca nu realizase ca acea dama de rosu i-a aprins in inima un foc, care a inceput sa arda intens si palpitant.

Dama de rosu enigmatica si provocatoare, zambea triumfator si satisfacator printre celelalte carti. Reusise cu atata eleganta sa
aprinda o noua scanteie, care mai tarziu avea sa devina un foc al celui mai frumos sentiment.