Un sistem de oglinzi
înfăşoară
legătura dintre noi
ca o cale ferată
se întinde
amintindu-ne încotro 
ne-ndreptăm
încurcîndu-ne pînă la un nod
neîmplinit
din care se prelungesc
cîteva cuvinte
se izbesc de oglinzi
şi se întorc în noi
aproape de coardele vocale
suprimîndu-se
pînă la o aglomerare
de bătăi ritmice
priveşte
devenim un fluture
Filed under: poezii, tu
