Vine Ziua Bibliotecarului, o zi când avem motiv să ne felicităm reciproc și tot dreptul să auzim felicitări de la cei din preajma noastră. Este și un motiv în plus să știm ce credem noi înșine despre … noi.
Fiecare a venit în profesie din considerente proprii și fiecare “istorie de succes” are istoria proprie. Purtătorii altor profesii de “și mai mare succes” nu prea înțeleg cum unii dintre noi rezistă și rămân fideli profesiei de bibliotecar pe parcursul întregii vieți, pentru că la ora bilanțurilor te cuprinde tristețea de perspectivele de după pragul bibliotecii. Nu că nu am cunoaște ce ne așteaptă de la bun început. Cu toate acestea mulți dintre cei care și-au legat destinul de aceasă profesie rămân în mrejele acestei vrăji pe tot parcursul vieții. Și nici nu ar schimba nimic, dacă printr-o minune li s-ar oferi o altă șansă. Unii susțin că este vorba de conservatorismul care caracterizează profesia (deși n-a fost dovedit) și care nu cunoaște spirala dezvoltării, alții spun că este vorba de o pasiune de care nu te poți elibera, atunci cănd este în joc cartea, lectura și alte componente adiacente, alții că e vorba de o dragoste incurabilă și ea… Cine ar putea formula ce înseamnă profesia pentru el personal? Probabil este vorba de un conglomerat din toate cele expuse. Adevărat poate fi doar faptul că toți cei care rămân să slujească această profesie pe tot parcursul vieți se simt confortabil în lumea ei, și n-ar schimba-o pentru nimic altceva. Cu trecerea anilor orice ofensă adusă profesiei o percepi ca pe ceva personal. Iar dacă nu simți o durere aproape fizică atunci când cineva îi aduce ofense e semn că nu esti din lumea ei. Foarte mulți din aceiași breaslă cu noi vorbesc supărați de avantajele (sau mai bine zis dezavantajele) oferite de profesie, de condițiile improprii de activitate, de multele probleme care cu trecerea timpului parcă se înmulțesc și mai mult. Această nemulțumire și supărare se transmite și celora care ar trebui să ne privească pe picior de egalitate dacă nu chiar mai mult.
Poate dacă am gândi pozitiv, noi bibliotecarii, am putea să-i molipsim și pe alții să ne privească cu ochii noștri, cu ochii oamenilor îndrăgostiți de profesia pe care o slujesc. Poate ar trebui să vorbim mai mult despre farmecul acestei lumi unde este loc pentru fiecare trecător. Așa am putea dovedi pe alături mergătorilor cât de săraci trec prin viață fără povara și bagajul de cunoștințe care poate fi acumulat doar în bibliotecă și alături de bibliotecari. Menirea bibliotecarului este să ajute, să facă viața semenilor mai bună și mai frumoasă.
Era digitală a aduc bibliotecarului un calificativ nou - “motor de căutare” (spus mai mult în glumă). Sună frumos, și adevărat pentru că aceasta facem. Ajutăm oamenii să ajungă la informația și cunoștințele de care au nevoie. Și “paznici la porțile cunoașterii” tot despre noi este. Și multe altele. Toate ne fac cinste și toate oglindesc etape ale dezvoltării care nu ne pot ocoli. Însă noi tot bibliotecari rămânem și ferice de cei care pot spune aceasta cu mândrie.
Colegi, Dumneavoastră, sincere felicitări! Să bucurăm, și să ne bucurăm cu darurile care pot fi oferite doar de profesia noastră! Vera Osoianu
