Intru grăbită în librărie. Inspir adânc parfumul cărților, acel miros inconfundabil și magic de hârtie și cerneală. Mă plimb alene printre rafturi. Le deschid, le ating încet și tandru, apoi le răsfoiesc, în timp ce ochii plini de dorință caută unica, irepetabila și emoționanta carte. După primul pasaj, simt că nu mai pot trăi fără ea. M-a răvășit, m-a atins,
m-a emoționat, m-a captat. E dragoste la prima vedere. M-a cucerit…
***
De ce iubesc eu cărțile?
Pentru că ele există. Pur și simplu pentru că fără ele, lumea ar fi altfel. Pentru că ele, mă fac să râd, mă fac fericită, mă fac împlinită. Pentru că ele sunt dătătoarele de cunoștință, de emoții și sentimente. Pentru că ele mă fac să zbor, mă elevează, îmi dau aripi, îmi dau adrenalină. Pentru că ele mă învață să fiu eu însumi, să fiu mai bun, să fiu o personalitate. Pentru că îmi oferă un confort sufletesc.
Le iubesc pentru că ele m-au făcut ceea ce sunt astăzi, pentru că mi-au dat tot ce au avut mai bun, pentru că au făcut din mine OM CU CARTE.
***
Ies din librărie. Ochii îmi sclipesc de fericire, chipul îmi radiază de bucurie. M-am îndrăgostit a câtă oare de ea, cartea mea…
