Nu poate fi.
Toţi ajung să spună, simtă, creadă asta vreodată.
Iubeşte veşnic numai mama. Tata iubeşte altfel, cred eu. Deşi iubeşte.
Nu există dragoste veşnică. Aşa cum nu există "s-au iubit pînă la adînci bătrîneţe".
Există în schimb "au împărţit un spaţiu locativ", "au crescut copii", "s-au respectat" sub privirea tăioasă a lui Franklin sau şi mai simplu - a lumii.
To aşa cum nu există fericire veşnică. La propriu sau figurat. Nu poate fi veşnic. Nimic.
Aşa cum şi o partidă de sex - fierbinte, nebună, tulburătoare - te strînge, te stoarce, te mistuie, te ameţeşte ... ai începe s-o urăşti, dacă nu ar avea sfîrşit.
