E aproape miezul nopţii. Dublinul aţipeşte zgribulit în vălul răcoros al unei primăveri celtice. Încă două străzi şi am ajuns. Din depărtare biserica cu ferestre luminoase se aseamănă cu o corabie ce străbate lin largul nesfârşit al oceanului nocturn. Prin uşile larg deschise cuvintele din “Apostol” despică liniştea străzii. Deşi a mai rămas jumătate de oră până să înceapă slujba Învierii, biserica “Sfinţii Apostili Petru şi Pavel” deja e neîncăpătoare. Sute de ortodocşi, originari din spaţiul ex-sovietic aşteaptă cu freamăt în suflete primul din acest an salut pascal “Hristos a Înviat!” În acel moment fiecare dintre noi se simte acasă, noi – la Sadâc în Moldova, vecinii noştri ucraineni – în Severinovka, bulgarii, ruşii, letonii – la ei. Suntem diferiţi, fiecare cu destinul şi povara sa însă în ziua de Paşti pe toţi ne uneşte bucuria Învierii. Chiar dacă unii o dată în an păşesc pragul acestei biserici, bucuria pentru toţi este la fel de mare. Şi inima fiecăruia dintre noi răspunde fără ezitare: “Adevărat a Înviat!”

S-a încheiat miezonoptica. E linişte şi numai ceara lumânărilor aprinse se aude sfîrâind. Încă o clipă şi din altar răsună: “Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi noi pe pământ …”. Strana preaia cântarea, apoi credincioşii repetă stângaci câte un vers, încât, la un moment dat ai impresia că toţi suntem un singur trup. Ieşim cu toţii la procesiunea în jurul bisericii. Înainte ies bărbaţii cu icoanele, îi urmează părintele, strana, apoi toţi ceilalţi. „Christ is Risen!” – aude Dublinul aţipit în vălul nopţii. „He is Risen indeed!” – răspund fericiţi cei adunaţi la slujba de Paşti. Ne întoarcem în biserică. Începe Liturghia de Paşti… E atâta lumină, ca în copilărie… Nu ştiu de ce, dar de fiecare dată, anume în acest moment, îmi învie în memorie o întâmplare din copilărie. Într-un an, de Paşti, pe câînd eram încă puşti, mă luase bunica la biserică şi obosit după o zi grea de pregătiri, am adormit sub masa cu pomeni. Nu visasem nimic atunci şi nici slujba n-o înţelegeam însă lumina şi căldura acelei nopţi mi-au pătruns în oase, rămânând în mine pentru totdeauna.

S-a sfârşit Liturghia. Ne apropiem cu toţii de masa întinsă dintr-un capăt la altul al bisericii şi ne punem coşuleţele cu ouă roşii, pască, vin. Unii care s-au stabilit de mai mulţi ani în Irlanda, singuri îşi coc pasca şi cozonacii, alţii mai tineri sau mai nostalgici îşi roagă părinţii să le-o trimită din Moldova. Totuşi pasca de acasă are gust de Moldova şi vinul parcă e mai vin, şi bomboanele mai bomboane. Cred că doar ouăle toţi le vopsesc aici, în Irlanda. Vopseaua se vinde în câteva magazine ruseşti şi moldoveneşti. Părintele ne sfinţeşte coşuleţele cu pască şi ouă.

Iată că a sosit şi Sfintele Paşti. Cât de repede mai trece timpul… Prin amintiri se perindă secvenţe de la venirea în Irlanda, de la primul Paşti, oameni, întâmplări, bucurii…

Grigore Oboroceanu, Dublin, Irlanda

Biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” a fost construită în anul 1838 şi se numea Episcopal Church Harold’s Cross. Timp de două secole de la înfiinţare a găzduit comunitatea protestantă locală. Iar din 2003, după sfinţire a devenit bisercă ortodoxă în cadrul Patriarhiei Ruse. Componenţa comunităţii este diversă: ruşi, moldoveni, ucraineni, sârbi, georgieni, francezi, irlandezi. Pe lângă biserică funcţionează o şcoală parohială, scopul căreia este susţinerea culturii şi a limbii ruse. La moment şcoala este frecventată de 70 de elevi. În afară de aceasta mai funcţionează şi o şcoală duminicală, o bibliotecă, un magazin bisericesc, unde, în afară de lumânări, se mai vinde şi un sortiment bogat de cărţi în două limbi. Săptămânal, din resursele parohiale se editează un buletin informativ, se administrează un site, se fac întâlniri şi discuţii pe teme evanghelice în rusă şi engleză. Lunar, într-un ziar de limbă rusă, parohia susţine o pagină de spiritualitate, intitulată – “Ortodoxia”.