Avantajele oboselii sunt multe şi bune. Unul din ele e că poţi să te deconectezi. Poţi să te detaşezi ca şi în filmele alea americăneşti, despre războaie din vietnamuri, golfuri sau piersici, când protagonistul nu mai aude nimic decât un zgomot surd, ticsit adânc în capul lui, mixat cu amintiri, diverse senzaţii.
Oboseala de azi, zi de luni-dar-poate-duminică, vine din vreo 7km de plimbare sănătoasă, alături de oameni-şi-locuri-dragi. Cred că aş institui acest itinerar drept unul turistic.
Dear, turist, pliz come Chişinău. We Sunday go from center to big lake with mirroring water. Watch lake, admire scenery and then come back in center, drink beer, have nice time, dance, buy cheap prostitute, make a photo.
Începi de la Teatrul Naţional, urci pe Eminescu, îl înjuri pe vreun ministru al halturii şi o apuci pe 31 august. Vezi ce ai de văzut în dreapta şi în stânga, îţi aminteşti de greci şi de unde şi-au pornit bieţii independenţa de Imperiul Otoman şi găseşti un loc sub soare (dar şi sub umbrelă) pentru o bere-două-opt.
Următoarea etapă e luatul-în-deal spre Big Lake with Water (finally) şi admirarea unor imobile care ţi se ivesc în cale. Dacă vezi vreun câine, salută-l. Vorbeşte-i. Ăsta-i câine dat cu lumea, locul lui de acţiune şi existenţă fiind Palatul Republicii. El e deprins să fie în centrul atenţiei.
Sus, în deal (la lac, în vale), admiri infrastructura, îţi aminteşti de Chirtoacă, zici că-i bravo omul că dacă tot a promis (acum câţiva ani) a făcut.
Înapoi în centru, drumul nu are cum să nu te ducă pe la scări, pe lângă unicul monument (în memoria “colaboratorilor căzuţi în exerciţiu”) păzit 24/24. După care vezi impresionantul gigant architectural al lui Stati şi, vreme bună, taci cu gura căscată.
Recomand să coborâm pe strada Vlaicu Pârcălab. Vedem case vechi, de raport, conacuri şi viitoare-apartamente-în-centru-la-preţ-rezonabil-super-lux.
La final de plimbare, obosiţi, fericiţi şi îndrăgostiţi, concentrând privirea doar asupra lucrurilor cu adevărat frumoase, în cap apare o întrebare de cultură particulară – cine, până la urmă, a fost acest Vlaicu Pârcălaicu? Aştept răspunsuri, teorii şi presupuneri.
