Sunt o pasăre care e gata să zboare. După o perioadă lungă îmi pot desface aripile. Acum pot evada. Da, evada din colivia care m-a ţinut drept prizonier un timp îndelungat. Chiar m-a ţinut? Uşa era mereu deschisă, eu nu îndrăzneam să păşesc. Deşi sunt în prag şi mai am un singur pas să fac ştiu că îmi vei duce lipsa. Vei adăposti alte păsări, aşa cum făceai chiar şi cînd doream să fiu unica stăpînitoare a acestui teritoriu. Îţi voi duce eu lipsa? Probabil, din cauza că prea multi timp nu vedeam perspective înafara ta. Chiar dacă te părăsesc, voi reveni, ca să ştiu că e ordine, nu vreau ca altcineva să urîţească sau să distrugă ce eu cu atît de multă sîrguinţă am creat şi păstrat. Nu aş vrea să strîng gunoiul ce-l va lăsa altcineva, dar dacă vei avea nevoie de mine voi veni. Acum a mai rămas un pas. Urează-mi succes şi nu mă uita.
P.S: Mulţumesc ţie, dragă colivie, că mi-ai demonstrat că nu am nevoie de tine.
