Stăteam acum și mă gândeam numai cum n-am încercat să-mi dezmierd odorul în primele sale luni de viață… e probabil cazul fiecărui părinte. Da iata „bob de soare” încă nu i-am zis. Poate pentru că el s-a născut iarna, pe cel mai mare ger și era mai curând „fulgușor”. Iepuraș, ce-i drept, a fost!
I-a zis astfel și un suflet bun și mare care i-a dăruit lui Ionuț un dar mai neobișnuit – o poveste.
„Iepuraşul Blănuţă tremură de frig, îi dârdâie dinţii, i se încreţeşte blăniţa, dar nu are de gând să-şi facă focul în sobă.
- Nu! zice el. Până la Crăciun nu scot un vreasc din şopron!
Treaba e că de când în Codru vulpoiul Zuh e stăpân, nici un trăitor al pădurii nu are voie să ridice o aşchie fără să plătească. Imediat apare Zuh strigând: Banul! Altfel te înfulec! Şi cine ar vrea să fie mâncat, uite aşa, pentru o aşchie sau o vărguţă?
Blănuţă a pregătit ceva de foc din propria sa grădină, a cumpărat de la Zuh câteva lemne, de mai mult nu are parale şi cu aceste mici rezerve se gândeşte să iasă din iarnă. Totul e bine pus la cale. Primul foc îl va face la Crăciun. Mai apoi, în fiecare zi, în dependenţă de frigul de afară, va arde câte o grămăjoară mică de vreascuri. Doar aşa, ca să nu îngheţe. În rest Blănuţă, are propria sa metodă de luptă cu gerul. Pentru el gerul e un balaur cu multe capete, pe care le va reteza asemeni lui Făt Frumos: unul câte unul. Până-n primăvară precis că le taie pe toate.
La început, în apriga sa luptă cu frigul, iepuraşul îşi încalţă pe fiecare lăbuţă câte un ciorăpior gros de lână. Trupul şi-l înveleşte într-o haină căptuşită cu blană, pe cap îşi îndeasă căciula şi aşa bine echipat – ţuşti sub plapumă.
- Aha! Frig nesuferit, strigă Blănuţă acoperit până peste cap, încearcă acum să mă tragi de aici! Să vedem cine e mai voinic!… ”
Povestea continuă aici, în lumea poveștilor, a fabulelor, a poeziilor și a ghicitorilor pentru copii. Un site care i-ar fi de folos oricărui părinte, mai mult sau mai puțin inspirat, cu mia multe ori mai puține amintiri legate de snoave și alte rime pentru micuți.
Citiți povestea până la capăt copiilor voștri, ca să se încălzească la pieptul părinților. Citiți-o și voi, cei care nu aveți bebeluși și căutați în viață… „bobul de soare”.
Mulțumim foarte mult pentru cadou lui Radu și Emiliei Plugaru. Ionel e gata să se împartă plăcerea poveștii cu toți copilașii ce vor citi sau asculta „bobul de soare”.
P.S. Dezmierdarea nu e ceva atât de simplu, uneori se poate transforma într-un pseudonim pentru toată viața, așa ca fiți atenți cum vă numiți copilașii.
Sursa: povești-pentru-copii.com