Sunt cazuri, când bunele maniere ne cer să ne prezentăm , fără să așteptăm ca cineva să o facă pentru noi. Problema este că, persoanelor din societatea noastră le este frică să se prezinte, și atunci, când sunt puși în situația introducerii comprehensive ( pe lângă nume și titlu mai spui și câteva cuvinte, regulă ce se aplică în cazul când te prezinți singur), persoanele rostesc dintr-o răsuflare „BunăziuasuntEelenadelaSalvatiCopiii”. O explicație a acestui tip de prezentare este teama de a rosti numele, care a fost insuflată în perioada comunistă și ne-a fost transmisă prin educație de la părinți, profesori, etc. Teama de a ne spune numele, prenumele și funcția pe care o deținem o justificăm prin falsă modestie, care în contextul ritualului de prezentare nu este o virtute.
Doina Ruști, în cartea ”Mesajul subliminal” scrie că printre modalitățile de uniformizare a populației în perioada comunistă s-a numărat distrugerea sistematică a demnității numelui. La școală, în locurile publice, la serviciu, oamenii erau identificați după numele de familie.
Komsomoliska Pravda, 30 iunie, 1971, Nr. 152 (14134)
RUS*** Съезд открыл старейший советский писатель, Герой Социалистического Труда Н.С. Тихонов. По предложению С.С. Наровчатова избирается президиум съезда.(С ПАРТИЕЙ, С НАРОДОМ! )
ROM*** Congresul a fost deschis de cel mai vârstnic scriitor sovietic, erou al Muncii Socialiste, N.S. Tihonov. La sugestia lui S.S. Narovceatova se va alege prezidiul congresului. (CU PARTIDUL, CU OAMENII)
Tihonov, Narovceatov, Ivanov, Petrov, etc. , erau masa comunistă, numai conducătorul avea voie să se evidențieze. Numele era evitat în poziția lui de subiect gramatical.
Komsomoliska Pravda, 30 iunie, 1971, Nr. 152 (14134)
RUS*** Мы – советские писатели – полностью разделяем и принимаем то, что сказал на XXIV съезде КПСС Леонид Ильич Брежнев. (С ПАРТИЕЙ, С НАРОДОМ! )
ROM*** Noi scriitorii sovietici – în totalitate împărtășim și acceptăm ceea ce a spus Leonid Ilici Brejnev la Congresul XXIV al PCUS. (CU PARTIDUL, CU OAMENII)
Deja Tihonov, Narovceatov, Ivanov și Petrov se transformă în noi – scriitorii sovietici, o masă depersonalizată de oameni, iar conducătorul avea nu doar nume de familie, ci nume și patronimic rostite înaintea numelui de familie: Leonid Ilici Brejnev
Efectul denominării a fost amplificat și de teama de a-ți spune numele. Simpla întrebare: care este numele tău? constituia o modalitate de intimidare a cuiva. Cum toți cetățenii erau înregistrați la miliție, la locul de muncă, în școli, iar probabilitatea falsificării actelor era puțin probabilă, un om care își spunea numele era descoperit, găsit cu ușurință, chemat imediat să dea socoteală la miliție, la partid, la șeful. Un om identificat după nume nu avea scăpare. Orice ieșire din rând avea mai devreme sau mai târziu consecințe nefaste.
Când oamenii au devenit liberi, unii au început să-și spună cu ostentație numele oricui era dispus să-l audă. Dar…inconștient au continuat obiceiul de anonimizare a propriei persoane. Pregătiți să ne disprețuim numele pe de o parte, adoptând moda occidentală de a spune mai întâi numele de botez, pe de altă parte, ieșim din anonimat cu formula: Buna ziua, sunt Irina, de la Școala Bunelor Maniere. Numele personal este iarăși estompat, iar calitatea socială este adusă în față. Ne autoidentificăm prin firma, uzina, fabrica, ONG unde lucrăm și nu prin nume, prenume și servicii pe care le prestăm la firmă, uzină, fabrică, ONG unde lucrăm.
Atunci când ne prezentăm, trebuie să utilizăm întotdeauna o frază de autoidentificare. Nu plecăm niciodată de la premisa că oamenii știu cine suntem sau de ce ne aflăm la un anume eveniment. Nu trebuie să fim timizi, ci sa îndrăznim și să ne prezentăm atunci când:
- Ne aflăm la o întrunire socială sau la o reuniune de afaceri printre persoane pe care nu le cunoaștem.
- Persoana care trebuia să facă prezentările nu face acest lucru sau uită să ne prezinte.
- Stăm la masă lângă cineva pe care nu-l cunoaștem.
- Ne dăm seama că persoana care am cunoscut-o în trecut nu reușește să-și aducă aminte de noi.
Prezentarea trebuie să fie prietenoasă și să ofere un pretext de începere a unei conversații
Buna ziua, sunt Irina Moraru, am venit cu echipa Școlii de Bune Maniere. Predau cursul „Arta Conversației” pentru tineri și oameni de afaceri.
Nu trebuie să oferim prea multe detalii de la început. Ceilalți nu trebuie să știe de la început care sunt îndatoririle noastre specifice sau de cât timp lucrăm în companie.
Rezumat:
1. În perioada comunistă s-a distrus sistematic demnitatea numelui. Oamenii erau identificați după numele de familie și nu după numele de botez.
2. Cel care își spunea numele era cu ușurință identificat și chemat imediat să dea socoteală la miliție, la partid, la șeful său, etc.
3. Când oamenii au devenit liberi, inconștient au continuat obiceiul de anonimizare a propriei persoane. Ne autoidentificăm prin firma, uzina, fabrica, ONG unde lucrăm și nu prin nume, prenume și servicii pe care le prestăm la firmă, uzină, fabrică, ONG unde lucrăm.
4. Utilizați întotdeauna o frază de autoidentificare. Nu plecați niciodată de la premisa că oamenii știu cine sunteți sau de ce vă aflați acolo.
★ ★ ★
Atelierul “Prima impresie. Salutul. Prezentarea”
★ ★ ★
Irina Moraru, trainer în comunicare și arta exprimării
